One Italian friend.

In Ozzano pisicile sunt mari. Foarte mari, de fapt. Ca si insectele, sau broastele. Numai miile de soparle au ramas mici. Nu se vede bine in poza, dar Carbune aici de fata afecta puternic suspensiile automobilului.

He is one of my Italian friends.

Pros&Cons

Am tot cascat ochii timp de trei saptamani, si am reusit sa incropesc o lista de amanunte care mi-au atras atentia, intr-un fel sau altul, inca de la primul pas facut pe taramuri italiene.

1. Trebuie sa recunosc inca de la inceput faptul ca ideea de Italia nu m-a incantat foarte tare. Am mai fost pe-aici, nu-i vorba, si-i frumoasa tarisoara, dar cum o dreg cand ma intreaba de unde  vin? 

In aeroport, dupa ce am coborat din avion, am fost ghidati catre poarta de verificare a pasapoartelor. Pentru ca am avut onoarea sa sed pe unul din locurile spatioase de la iesirea centrala de urgenta, am iesit printre ultimii, asa ca in cladire m-a intampinat toata marea de oameni, aliniata si ordonata pentru fiecare ghiseu. Toate bune si frumoase, deja ma gandeam la florile si zambetele pe care le voi primi la iesirea din aeroport, felicitarile, vinul spumant.. 

In loc de asta am primit o ora de asteptare. Toti eram verificati in amanunt, ba chiar am fost la un pas sa nu ma recunoasca in pasaport. Dupa zeci de minute pierdute, si dupa ce am fost dangalizata cu initialele RO, am parasit repejor locatia, varandu-mi cat mai adanc in geanta pasaportul.

Nu mi s-a mai intamplat de atunci sa fiu tratata diferit. Poate doar paranoia de persecutie imi lasa uneori impresia ca odata ce pronunt "Romania", persoana cu care tocmai am facut cunostinta imi arunca un zambet tamp si isi cauta treaba in alta parte. 

Pana una alta ma bucur ca sunt o Alba ca zapada blonda si cu ochi albastri.

2. Nu-mi cumpar apa. O beau pe cea de la chiuveta, dupa ce am transformat-o miraculos in ceai negru. Asta-i obicei vechi la mine, nu degeaba dulapul destinat pliculetelor de Earl Grey, Rooibos sau chiar pungutelor din carturesti devenise neincapator in Bucuresti. 

Aici mi-am cumparat cel mai ieftin ceai pe care l-am gasit la prima runda de cumparaturi. Marca era cea a supermarketului, dar pe cutie scria ceai negru, nu buruiana cu aroma de bergamotta, cum se intampla des pe la noi. 

Adoptand postura de student calic (inca nu am primit banii de bursa), acasa am pus apa la fiert intr-o oala de vreo 2l, desigur cu un singur plic de ceai pregatit. Mai e nevoie sa spun ca ce a iesit are o culoare mai inchisa decat cafeaua pe care o bem zilnic la automatul de 1 leu, si un gust perfect pentru a adauga in cana un strop de lapte si doua cubulete de zahar brun? 

3. Dupa prima prezenta facuta la cursul de Obstetrica, mi-am amintit amuzata de vecinii mei tigani. Se stie ca au patognomonicul obicei de a-si numi plozii in fel si chip, de la Rexona la Sida, si de la Cita la Pamela sau Printesa. In loc de Sida sau Cita, nu mai bine iau exemplu de la italieni? Ce au Cololino, Ferarri, Filipini, Bombardini sau Morandi?

4. Studentii aici sunt la fel de galagiosi ca si noi. Tot nu le-ar ajunge pauza, tot ar mai avea ceva de comentat si dupa ce a intrat profesorul in aula etc. Diferenta consta in faptul ca ei stau lipiti de pereti cand isi beau cafeaua pe hol, in pauza, ca sa mai poata trece cate cineva. 

Bancile lor nu sunt imaculate. Sunt si ciobite, si zgariate, si mazgalite. Dar au fost invatati sa-si arunce guma la cosul de gunoi, ca sa nu-si decoreze altul pantalonii cu un brizbriz lipicios si mentolat.

5. In 2 saptamani nu am aflat absolut nicio informatie personala despre si/sau de la vreun cadru universitar.

6. La cursul de Perinatologie si Neonatologie s-a facut prezenta. Din cine stie ce motiv lista care circula prin banci a fost completata pana la sfarsitul orei de vreo 15 oameni din 80. Profesoara a intrebat daca a facut vreo greseala; afland ca nu, a zambit usor amuzata si ne-a spus ca nu este absolut nicio problema, ne va astepta pana vom reusi cu totii sa ne semnam.

7. Asa cum era de asteptat, profesorul aici isi prezinta cursul intr-o maniera cat mai interactiva, apeland atat la slideshow-uri powerpoint, cat si la fel de fel de glume si metafore. Cea mai recenta sursa de amuzament a fost descrierea facuta de profesorul de Terapie Medicala: "Stapanul va spune ca Rex a facut (gesticuland extrem de amplu, chiar ridicandu-se pe varfuri) un muuuuuuunteeeeeee de caca!".

Toate cursurile se gasesc la asociatia studentilor. De acolo le poti imprumuta gratuit pentru o saptamana. 

8. Mancarea e scumpa. Hainele sunt scumpe. Cosmeticele sunt scumpe. Totul e scump. Dar era previzibil, deja ma inarmasem cu rabdare sa caut oferte pentru orice. Partea buna e ca aici reducerile sunt substantiale, astfel incat produsele ajung sa fie la jumatate de pret fata de cele din Romania.

(To be continued)

In loc de cai verzi pe pereti...

... noi am avut azi un caz foarte interesant.


Cu 5 minute inainte de a incepe cursul de chirurgie, am fost anuntati sa ne miscam posterioarele catre o anume latura a corpului de Obstetrica. Zis si facut, cu toate catrafusele in spate, am pornit (speram noi) catre o aula mai calduroasa.


De fapt, ce sa vezi: chirurgul care apare in pozele din post-ul cu torsiunea cheagului ne astepta, in timp ce asistentul alerga un cal prin curte. Dupa ce ne-am adunat, atat chirurgul, cat si profesorul de chirurgie ne-au atras atentia asupra calcaturii calului, si ulterior asupra zgomotelor respiratorii. Dar sa le luam pe rand.


Calutul cu pricina pasea anormal cu membrul posterior drept. Miscarea era "robotizata", flexia prea puternica/inalta, trantea piciorul in pamant. Similar felului in care pasesti atunci cand ai un picior amortit bine de tot, dar te grabesti sa ajungi la telefonul care suna din cealalta camera.
Afectiunea poarta denumirea de "arpeggio", si este o problema neuro-musculara. Se poate interveni chirurgical pentru efectuarea unei tenotomii a flexorului digital lateral.


Dupa ce asistentul a fugarit bine calul (sau calul asistentul, inca nu m-am lamurit), s-au oprit si am facut liniste sa ascultam zgomotele respiratorii. A fost prima oara cand am auzit cornajul. Imi amintesc si acum exercitiile de imaginatie cand invatam termenul la Semiologie.
Revenind, am intrat apoi intr-o sala de consultatii pentru animale mari, unde am asistat la o endoscopie nazala. Problema era o inegalitate intre cartilajele aritenoide. Cel drept era fara modificari, insa cel stang avea dimensiuni mai mici si un aspect usor hiperemiat.
Pentru a evidentia miscarile cartilajelor exista mai multe metode: fie iar se alearga asistentul si calul, fie i se astupa narile calului fix cat sa nu apuce sa ti le astupe si el cu o copita, fie se executa loviri usoare cu palma pe laturile toracelui. S-a incercat a doua varianta, dar nu s-au observat suficient de bine miscarile, asa ca am apelat la ultima. Fiecare lovitura cu palma determina miscarea cartilajului aritenoid omolog. Din pacate, cartilajul stang nu se misca deloc. 
Atasez si 2 poze, din pacate calitatea nu e foarte buna, si nici ele extrem de elocvente. 
Enjoy!

AidVet ma vrea!

Am avut onoarea de a fi invitata sa colaborez cu www.aidvet.com . Asa ca parti din balarii vor aparea si acolo.
Multumesc pentru oportunitate.
Servesc patria!

Torsiune abomasum vaca.

Vaca, 4 ani.
Simptome:
-slabire
-scaderea productiei de lapte
-scaderea cantitatii de hrana consumata
Puls normal, frecventa respiratorie normala, animalul rumega.
Proba planului inclinat si cea a ciupirii grebanului negative.
Percutia, de asemenea, nu ofera date concludente, sonurile fiind in limitele fiziologicului.
Ascultatia, insa, releva o hipotonicitate abomasica.
Se executa in flancul stang o incizie de aproximativ 3 cm (ulterior anesteziei epidurale) pentru efectuarea unei laparatomii exploratorii, in urma careia se confirma torsiunea partiala a cheagului. Ulterior, in flancul drept, se executa o alta incizie, de aproximativ 25 cm. In urma explorarii cavitatii abdominale, chirurgul descopera si aderente hepatice. Pentru a se aduce stomacul in apropierea inciziei, acesta se goleste de gaz cu ajutorul unui furtun, al carui capat este la exterior. Pus in contact cu flacara, acesta se aprinde (metan).
Abomasumul se ancoreaza la peretii inciziei. Sutura se face pe doua planuri. Primul intereseaza cheagul, peritoneul si muschii sectionati in incizie, si se realizeaza in puncte separate, iar al doilea pielea, de asemenea in puncte separate.
Am atasat poze atat cu interventia, cat si cu doua pagini xeroxate dintr-o carte de chirurgie, puse la dispozitie de disciplina pentru cei interesati, in care este descrisa operatia cu lux de amanunte.
Enjoy!

Mai, voi stiti ca in Bologna se da bere la facultate?

Da. Am zis bine, si nu pot sa nu ma gandesc la campania "Laptele si cornul" de pe la scolile noastre. Cum se face ca aici facultatea iti da bere gratuit, iti permite sa te duci nitel pilit la cursuri, si totusi e la un nivel atat de inalt?

Trebuie sa recunosc, am ramas putin uimita astazi. Am observat ca totul pe aici functioneaza dupa un tipar similar cu cel al spaniolilor (acum cine stie care dupa care s-au luat), respectiv orice faptura de la 13 la 14:30 sade intr-o bine meritata pauza. Asa se face ca dupa vreo 4 ore de curs, asteptand chiar emotionata lucrarile practice, am iesit cu gandul sa imi petrec vreo jumatate de ora prin una din curtile interioare, urmand sa caut in restul timpului laboratorul de obstetrica. Zis si facut. M-am trantit pe o banca cu sticla de ceai pe-aproape, si da-i cu uitatul in stanga si-n dreapta. Soare, muzica, lume binevoitoare... Stai asa: muzica? 

Aici incepe destrabalarea. Am auzit eu muzica de la bun inceput, si brusc mi-am adus aminte de liceu, cand la fara 10 pornea radioul cu cine stie ce piesa, spre dezgustul profesorilor de matematica. Dar ce te faci cand la 10 metri de tine, intr-o alta curte interioara, bubuie boxele, sunt grupate vreo 4 mese de pe care esti invitat sa te infrupti cu biscuiti, prajituri, chipsuri etc, si in final sa iti potolesti setea cu sucuri sau bere? Toate gratuit?!

Nu-i greu de imaginat ca intreaga experienta m-a uimit ceva mai mult decat inaltimea turnurilor din centrul Bolognei. Se prea poate sa fi ramas eu in urma, insa (hac!) mare taraboi ar iesi daca s-ar zari urma de doza de bere prin campusurile (hac!) romanesti, nemaivorbind de consecintele unei eructatii pur fiziologice dupa o asemenea pauza la un laborator.

Am inteles ca treaba asta se intampla destul de des, si ca, de obicei, bantuie mai multe cadre didactice printre primitoarele mese. Azi am avut onoarea sa o zaresc doar pe profesoara de semiologie. 

In concluzie, sunt uimita. Nu stiu daca e o manevra ca sa vina si studentul dezinteresat pe la facultate. Nu stiu daca la noi intreaga experienta ar scapa fara vreo bataie intre cocosi, sau fara cate un insetat carat la toaleta, dar trebuie sa recunosc ca ar fi frumos sa mai coboare sus-pusii la cate un pahar de suc si-un fursec.