Trebuie sa recunosc, am ramas putin uimita astazi. Am observat ca totul pe aici functioneaza dupa un tipar similar cu cel al spaniolilor (acum cine stie care dupa care s-au luat), respectiv orice faptura de la 13 la 14:30 sade intr-o bine meritata pauza. Asa se face ca dupa vreo 4 ore de curs, asteptand chiar emotionata lucrarile practice, am iesit cu gandul sa imi petrec vreo jumatate de ora prin una din curtile interioare, urmand sa caut in restul timpului laboratorul de obstetrica. Zis si facut. M-am trantit pe o banca cu sticla de ceai pe-aproape, si da-i cu uitatul in stanga si-n dreapta. Soare, muzica, lume binevoitoare... Stai asa: muzica?
Aici incepe destrabalarea. Am auzit eu muzica de la bun inceput, si brusc mi-am adus aminte de liceu, cand la fara 10 pornea radioul cu cine stie ce piesa, spre dezgustul profesorilor de matematica. Dar ce te faci cand la 10 metri de tine, intr-o alta curte interioara, bubuie boxele, sunt grupate vreo 4 mese de pe care esti invitat sa te infrupti cu biscuiti, prajituri, chipsuri etc, si in final sa iti potolesti setea cu sucuri sau bere? Toate gratuit?!
Nu-i greu de imaginat ca intreaga experienta m-a uimit ceva mai mult decat inaltimea turnurilor din centrul Bolognei. Se prea poate sa fi ramas eu in urma, insa (hac!) mare taraboi ar iesi daca s-ar zari urma de doza de bere prin campusurile (hac!) romanesti, nemaivorbind de consecintele unei eructatii pur fiziologice dupa o asemenea pauza la un laborator.
Am inteles ca treaba asta se intampla destul de des, si ca, de obicei, bantuie mai multe cadre didactice printre primitoarele mese. Azi am avut onoarea sa o zaresc doar pe profesoara de semiologie.
No comments:
Post a Comment