Pros&Cons

Am tot cascat ochii timp de trei saptamani, si am reusit sa incropesc o lista de amanunte care mi-au atras atentia, intr-un fel sau altul, inca de la primul pas facut pe taramuri italiene.

1. Trebuie sa recunosc inca de la inceput faptul ca ideea de Italia nu m-a incantat foarte tare. Am mai fost pe-aici, nu-i vorba, si-i frumoasa tarisoara, dar cum o dreg cand ma intreaba de unde  vin? 

In aeroport, dupa ce am coborat din avion, am fost ghidati catre poarta de verificare a pasapoartelor. Pentru ca am avut onoarea sa sed pe unul din locurile spatioase de la iesirea centrala de urgenta, am iesit printre ultimii, asa ca in cladire m-a intampinat toata marea de oameni, aliniata si ordonata pentru fiecare ghiseu. Toate bune si frumoase, deja ma gandeam la florile si zambetele pe care le voi primi la iesirea din aeroport, felicitarile, vinul spumant.. 

In loc de asta am primit o ora de asteptare. Toti eram verificati in amanunt, ba chiar am fost la un pas sa nu ma recunoasca in pasaport. Dupa zeci de minute pierdute, si dupa ce am fost dangalizata cu initialele RO, am parasit repejor locatia, varandu-mi cat mai adanc in geanta pasaportul.

Nu mi s-a mai intamplat de atunci sa fiu tratata diferit. Poate doar paranoia de persecutie imi lasa uneori impresia ca odata ce pronunt "Romania", persoana cu care tocmai am facut cunostinta imi arunca un zambet tamp si isi cauta treaba in alta parte. 

Pana una alta ma bucur ca sunt o Alba ca zapada blonda si cu ochi albastri.

2. Nu-mi cumpar apa. O beau pe cea de la chiuveta, dupa ce am transformat-o miraculos in ceai negru. Asta-i obicei vechi la mine, nu degeaba dulapul destinat pliculetelor de Earl Grey, Rooibos sau chiar pungutelor din carturesti devenise neincapator in Bucuresti. 

Aici mi-am cumparat cel mai ieftin ceai pe care l-am gasit la prima runda de cumparaturi. Marca era cea a supermarketului, dar pe cutie scria ceai negru, nu buruiana cu aroma de bergamotta, cum se intampla des pe la noi. 

Adoptand postura de student calic (inca nu am primit banii de bursa), acasa am pus apa la fiert intr-o oala de vreo 2l, desigur cu un singur plic de ceai pregatit. Mai e nevoie sa spun ca ce a iesit are o culoare mai inchisa decat cafeaua pe care o bem zilnic la automatul de 1 leu, si un gust perfect pentru a adauga in cana un strop de lapte si doua cubulete de zahar brun? 

3. Dupa prima prezenta facuta la cursul de Obstetrica, mi-am amintit amuzata de vecinii mei tigani. Se stie ca au patognomonicul obicei de a-si numi plozii in fel si chip, de la Rexona la Sida, si de la Cita la Pamela sau Printesa. In loc de Sida sau Cita, nu mai bine iau exemplu de la italieni? Ce au Cololino, Ferarri, Filipini, Bombardini sau Morandi?

4. Studentii aici sunt la fel de galagiosi ca si noi. Tot nu le-ar ajunge pauza, tot ar mai avea ceva de comentat si dupa ce a intrat profesorul in aula etc. Diferenta consta in faptul ca ei stau lipiti de pereti cand isi beau cafeaua pe hol, in pauza, ca sa mai poata trece cate cineva. 

Bancile lor nu sunt imaculate. Sunt si ciobite, si zgariate, si mazgalite. Dar au fost invatati sa-si arunce guma la cosul de gunoi, ca sa nu-si decoreze altul pantalonii cu un brizbriz lipicios si mentolat.

5. In 2 saptamani nu am aflat absolut nicio informatie personala despre si/sau de la vreun cadru universitar.

6. La cursul de Perinatologie si Neonatologie s-a facut prezenta. Din cine stie ce motiv lista care circula prin banci a fost completata pana la sfarsitul orei de vreo 15 oameni din 80. Profesoara a intrebat daca a facut vreo greseala; afland ca nu, a zambit usor amuzata si ne-a spus ca nu este absolut nicio problema, ne va astepta pana vom reusi cu totii sa ne semnam.

7. Asa cum era de asteptat, profesorul aici isi prezinta cursul intr-o maniera cat mai interactiva, apeland atat la slideshow-uri powerpoint, cat si la fel de fel de glume si metafore. Cea mai recenta sursa de amuzament a fost descrierea facuta de profesorul de Terapie Medicala: "Stapanul va spune ca Rex a facut (gesticuland extrem de amplu, chiar ridicandu-se pe varfuri) un muuuuuuunteeeeeee de caca!".

Toate cursurile se gasesc la asociatia studentilor. De acolo le poti imprumuta gratuit pentru o saptamana. 

8. Mancarea e scumpa. Hainele sunt scumpe. Cosmeticele sunt scumpe. Totul e scump. Dar era previzibil, deja ma inarmasem cu rabdare sa caut oferte pentru orice. Partea buna e ca aici reducerile sunt substantiale, astfel incat produsele ajung sa fie la jumatate de pret fata de cele din Romania.

(To be continued)